La cabinet, majoritatea patologiilor cu care mă confrunt, au un numitor comun: stilul de viață defectuos. Astfel că, înainte de stabilirea recomandărilor specifice, încerc să aduc normalitatea în stilul alimentar al persoanelor. Să vă explic ce înseamnă ”normal”: o proporție echilibrată a macronutrienților (proteine, glucide, lipide), sursele cele mai potrivite pentru acestea, dar și un aport echilibrat de micronutrienți (vitamine, minerale, fitomicronutrienți).
Când ajunge în cabinet, omul nu știe ”cu ce se mănâncă” stilul de viață sănătos, așa că discuția noastră este foarte importantă, legată strict de nevoile sale. Pentru că fiecare persoană are nevoi specifice. Acesta este unul din motivele pentru care nu cred în nicio dietă/cură universal valabilă, pentru că viața fiecăruia are necesități specifice.
Totuși, există câteva lucruri pe care le puteți face singuri: să aveți mese regulate. Scăpați-vă de (1) ”nu pot să am mese regulate”, că am sute de cazuri diferite care au zis așa, și până la urmă au putut. Dacă ”nu putem”, înseamnă că stilul de viață sănătos nu este o prioritate. Știți voi, ”întotdeauna avem timp, chef și/sau bani pentru ceea ce considerăm o valoare”. Faceți din stilul de viață sănătos o valoare, și imediat veți găsi soluții, și nu scuze!
Scăpați de ronțăit introducând la 2 h distanță între mese câte un fruct. Un fruct, un iaurt mic, nu kilogramul! După cină, bucătăria ”se închide”. Cina trebuie să fie cu aproximativ 3 h înainte de somn.
(2) ”Mănânc mult când ajung seara acasă”. Din cele mai frecvente motive: așa cum am zis mai sus, n-aveți mese regulate. Fie mâncați dejunul și apoi nu mai găsiți timp pentru prânz, fie ciuguliți pe parcursul zilei fie câte un corn, fie altceva (”mă abțin toată ziua, ca să nu mă îngraș, și pe la 17 mă rupe foamea”), activitate care nu face decât
1. să favorizeze efectul yoyo (organismul e pe modul de foamete, iar când prinde mâncare, stochează),
2. să stimuleze secrețiile gastrice (”ne roade stomacul”),
3. să ridice nivelul de insulină (hormonul care metabolizează glucoza – adică ”ne scade glicemia”, la puțin timp după ce-am mâncat un covrig),
așa că nu sunteți niciodată pe deplin sătui și sunteți într-o continuă ronțăială. Seara, normal, rupem normele cu cina. Dacă am conștientiza câte calorii aducem cu ronțăiala, am fi uimiți să vedem că poate însuma numărul de calorii a două mese (uneori și mai mult), însă calitatea acestor calorii nu se ridica la calitatea caloriilor din mâncare, ce să mai spunem de sațietate.
(Exemplu: nu e totuna dacă ne luăm calorii din grăsimile dintr-un salam sau din aceeași catitate de grăsimi provenite din uleiul de măsline din salată)
Dacă vreți să nu depuneți și să mâncați, totuși, mai puțin, găsiți-vă loc pentru cele 3 mese (și două gustări, între acestea). Mai puțin? Da, pentru că mâncând mâncare normală, diversă, echilibrată 1. organismul primește nutrienții de care are nevoie, nu doar calorii goale, adică e mai bine nutrit 2. veți menține glicemia în parametri constanți și se echilibrează un întreg sistem hormonal ce ține de metabolizare, arderi, sațietate.
Tot o idee practică, ușor de implementat: dacă vă este foame, mâncați mâncare – ciorbă, felul doi, salate, și nu dulciuri, sucuri, siropuri sau făină albă (cornuri, covrigi, paste albe). Pastele albe și orezul alb recomand să fie înlocuite, de regulă, cu varianta lor integrală (adică cea normală!). Fructele nu țin nici ele de foame, de aceea la recomand la gustări/deserturi.
