Adipozitatea abdominală cauzată de consumul de bere sau așa cunoscuta ”burtă de bere” a făcut subiectul cercetărilor în toată lumea. În timp ce teoria caloriilor o pune la capitolul mituri, teoria hormonală oferă o altă perspectivă.
Teoria caloriilor susține că, dacă este consumată în exces, berea (și alte băuturi alcoolice) se vor tezauriza sub formă de țesut adipos, ca orice exces caloric [1]. Este de menționat că, deși carbohidrații (și, în lipsa lor, lipidele), sunt în mod normal sursa primară de energie ale organismului, atunci când se ingerează alcool, ficatul preferă alcoolul ca primă sursă de energie, în fața carbohidraților și a lipidelor. Asta înseamnă că a combina alcoolul – inclusiv berea – cu mâncare (în special bogată în carbohidrați și lipide) duce la un aport energetic mai crescut iar consumul excesiv de calorii să fie mai favorizat. Aceasta duce la tezaurizarea energiei neconsumate – la bărbați, așa cum este normal, sub formă de adipozitate abdominală.
Studiul Beer & Calories – a scientific review [2], realizat de nutritionista Dr Kathryn O’Sullivan și sponsorizată de industria berii susține, printre altele, că berea are mai puține calorii pe 100 g, față de vin, spirtoase sau suc de portocale și că acuza de „burta de bere” este nedreaptă. Faptul că băutorii de bere înregistrează un consum mai ridicat din această băutură decât băutorii de vin sau alte băuturi alcoolice pare să stea la baza acestor afirmații. Adică deși berea pare să fie mai puțin calorică decât vinul, este consumată în cantități mult mai mari, de unde și aportul energetic mai important.
Unele voci susțin că faptul că dispoziția adipoasă normală la bărbați este una abdominală și că excesul de calorii (de oricare ar fi) se depune, ar putea fi o teorie validă dacă nu ar fi și alte aspecte de luat în considerare. Adică teoria hormonală. Berea conține hormoni feminini (fitoestrogeni), proveniți din hamei [3,4], hormoni ”de îngrășare”, care s-ar părea că ar influența dispoziția țesutul adipos, concentrând-o pe abdomen. Totuși, în cazul femeilor postmenopauză, unde nivelul de estrogen, dimpotrivă, scade, dispoziția țesutului adipos devine una abdominală [5], așa că această ipoteză este sub semnul întrebării.
O altă ipoteză a ”burții de bere” se bazează pe modificările aduse de steatoza hepatică (”ficatul gras”) [6], care deschide un alt subiect de discuții (alcoolic+nealcoolic).
Din ce am găsit până în momentul de față, articolele care susțin ipoteza hormonală a burții de bere nu oferă referințe solide, iar cele citite până acum tind să pună burta de bere pe seama distribuției normale abdominale a țesutului adipos la bărbat. Noi informații despre subiect vor fi postate ca update, atunci când va fi cazul.
O altă părere, fără referințe, poate fi citită aici.
Bibliografie
1. https://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/mens-health/in-depth/belly-fat/art-20045685?pg=2
2. https://www.beerandhealth.eu/uploads/mycms-files/docs/2014/presentations/2.3_OSullivan.pdf
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24861737
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1852439/
5. https://www.concordia.ca/cunews/main/releases/2013/03/27/just-weight-until-menopause.html
6. https://www.livestrong.com/article/491594-does-a-fatty-liver-cause-a-pot-belly/
7. https://pubs.niaaa.nih.gov/publications/arh22-3/220.pdf