Am o multime de cazuri de hipotiroidism subclinic, me included. Asta inseamna ca analizele obisnuite de tiroide ies normale, iar endocrinologul iti spune „n-ai nimic.”, cel mult „ai tiroida mai lenesa”. Asa mi s-a spus si mie, in repetate randuri, drept pentru care am renuntat sa mai merg. Nu mai urmez decat propria interventie nutritionala si ortomoleculara si sfaturile mamei mele, medic primar interne, pentru ca e singurul om ancorat in realitate si trateaza de 30 de ani organismul uman ca un tot unitar, dinainte sa se dezvolte conceptul de medicina integrativa – aleluia ca exista!!! Daca aportul alimentar este bine condus de nutritionist si sunt rezultate dificile (adica nu cele scontate), e clar ca e o problema hormonala mai complexa in spate. Cele mai simple se pot regla usor. Si „tiroida lenesa”, gata, ne-am spalat pe maini.
Asa li se spune si pacientilor mei, ba mai rau, ii tin din eutirox in tirozol si invers, medicamente care, sa ma ierte colegii, in majoritatea cazurilor sunt frectie la picior de lemn. Am doua persoane in monitorizare care din hipo „au trecut in hipertiroidism” (adica ar trebui sa aiba arderi foarte bune si sa slabeasca, dar NU se intampla asta) si mai primesc si tirozol, spre disperarea lor, pe buna dreptate, ca se ingrasa vazand cu ochii, fara modificari ale dietei si chiar daca nu mananca. Cum este posibil asa ceva? Cum poti sa dai tirozol unei persoane care se lupta cu kilogramele, unde e sanatatea in ecuatia asta? Cum poti sa ii spui omului ca „asa sunt arderile lui”, cand arderile alea il duc la o stare patologica numita obezitate si, in final, sindrom metabolic + alte patologii care au ca factor de risc major obezitatea? Nu trebuie sa avem toti arderile la fel, ci in limite normale (care NU sunt reflectate intotdeauna de dozarea ridicol de repetitiva de TSH si FT4), un organism sanatos are o oarecare homeostazie a sa. As vrea sa gasesc un endocrinolog care sa imi raspunda la toate intrebarile, un endocrinolog pasionat, caruia ii pasa de oameni, cu care sa pot sa colaborez si sa nu trebuiasca sa imi bat eu capul legat de specializarea lui, ca nu este cazul! Cum raspunzi satisfacator de ce un om e slab-bat desi se alimenteaza cat zece, oricand, iar altul se portioneaza zilnic, ca un diabetic disciplinat, si abia reuseste sa se mentina la o greutate normala, daca reuseste??? Cum va explicati ca unora nu le e pofta niciodata de nimic sau le e pofta foarte rar, dar altora le e pofta incontrolabil, incat nu se pot abtine? Acorda cineva importanta lucrurilor astora? Poate „medicii de hormoni”? Exista cineva competent cu care sa pot colabora, in toata tara asta?
Pentru ca nu, pentru un nutritionist-dietetician determinat ca mine, nu exista ridicat din umeri, „nu se poate”, nici „tiroida lenesa”, nici „asa-i felul lui”, nu exista raspunsuri standard, pentru ca nu le accept. Eu vreau solutii, si o sa le gasesc, cu sau fara medici specialisti din tara, indiferent cat timp mi-ar lua. Pana atunci, nu va mira ca am incredere doar in mama mea, dr. Palaghia Pop (si putini altii 2-3 medici de alte specializari), iar principala sursa de documentare raman marii specialisti din afara si studiile.
Catre tinerii mei colegi: nu exista marketing si „vanzari” mai bune decat sa te ocupi de TOTI pacientii cum stii mai bine, fara diferente. Sa cauti raspunsuri, sa iti bati capul pentru ei. Ei sa fie bine! Ei sunt cea mai buna reclama a ta, sunt implinirea profesionala si multumitea ca nu lucrezi degeaba! Inveti doar lucrand, atunci intalnesti de tot felul de cazuri. „Pe teren” inveti, devii mai bun, nu poti deveni mai bun stand sa iti pice „para malaiata” intr-un centru universitar unde piata este suprasaturata si titlurile universitare sunt adesea echivalentul competentei profesionale, stii ca nu este intotdeauna asa. Mergi unde este nevoie de tine, unde oamenii au nevoie de tine, fa educatie alimentara si dietetica, macar sa se schimbe ceva, acel ceva care duce la dezechilibre si mai mari, daca nu este tratat corespunzator. Personal, am cazuri frumoase si la Cluj, dar printre cele mai impresionante si care ma misca cel mai mult, sunt la Vatra Dornei.
Momentan, in cadrul consilierelor mergem pe echilibrarea serioasa a hormonilor implicati in metabolismul glucidic (principalul generator de grasime) si, pana cand aflu exact cum putem ajunge unde imi doresc eu, adica la normalitate, pacientii mei trebuie sa aiba disciplina sa faca exact cum zic cel putin un an, un an jumate. Pentru asta este nevoie sa vina la control (monitorizare) cu o frecventa pe care o stabilim impreuna, la prima sedinta. Kilogramele se duc oricum din prima luna, dar eterna problema este mentinerea si rezolvarea din radacina a problemei. Si asta este doar obezitatea, sa nu mai vorbim de alte boli, cum sunt cele cronice, unde am marele privilegiu sa contez pe colaborarea mamei mele, dr Palaghia Pop, medic primar interne si medicina naturista (fitoterapie, gemoterapie, ortomoleculara, homeopatie).
Am incheiat pe azi, dar n-am putut sa ma abtin.
Later edit: atentie, vorbesc in special de persoanele care urmeaza o consiliere nutritionala, exista si persoane care pun vina pe tiroida ca sa-si scuze alimentatia nepotrivita. Acolo e si, si.
Sigina Pop, Nutritionist-Dietetician